Parohia Ortodoxă Română
Timişoara CETATE

Istoric

După o lungă stăpănire turcească (1552-1716) cetatea Timişoarei devine capitala Banatului, provincie anexată Austriei după războaiele din 1716 şi pacea de la Pozarevac din 1718, iar Banatului i se acordă statutul de ţară autonomă a coroanei, condusă de generalul comandant care are subordonat direct Consiliul Aulic de Război.
Pănă la 1751, realizarea lucrărilor de construcţii din oraş se află strict in sarcina armatei. Astfel iau amploare lucrările de refacere a fortificaţiilor, construirea de cazărmi militare şi anexele lor, dar, în acelaşi timp, se construiesc noi biserici sau se refac cele vechi, transformate de turci în moschei. Se construiesc noi clădiri destinate administratiei, iar populatia, beneficiind de unele scutiri de taxe, ridică noi clădiri de locuit în cetate şi se amenajează grădini în afara cetătii, la sud-est de poarta Petrovaradinului. În 1728 se adoptă un nou Regulament de construcţii pentru "Oraşul în cetatea Timişoara", a cărui aplicare este supravegheată de un administrator de construcţii. Pe baza noului plan, până la 1733, o mare parte a vechiului oraş, este ocupată cu clădirii noi, situate în partea de sud, în pieţele Libertăţii şi Sf. Gheorghe de astăzi.